1 gros Stefan cel Mare

Din gradina bunici part 3

Din nou sunt fericit deoarece am gasit o moneda de 1 gros Stefan cel Mare care am gasit-o la 10 metri de locuinta actuala.

Datare: 1457 – 1504, groş (groat)!
Perioada: Ștefan al III-lea (Ștefan cel Mare), al 30-lea Domnitor al Moldovei, domnie: 1457 – 2 VII 1504!
AVERS:
Inscriptie: +MONETAMOLDAVIE, între un cerc perlat interior şi un cerc perlat exterior, reprezentat de stema Moldovei, un cap de bour privit frontal, simbolizând puterea, cu o stea cu cinci raze (soarele) plasat între coarnele bourului, simbolizând luminăția bunei domnii, cu raza impară în jos, în părţi roza cu cinci petale(trandafir heraldic), simbolizând credința, şi semiluna (luna, în faza de crai-nou), simbolizând renașterea!
REVERS:
Inscriptie: +STEFANVSVOIEVODA, între un cerc perlat interior şi un cerc perlat exterior, reprezentat de stema Mușatinilor, un scut despicat vertical, in partea din stanga o cruce cu braţele egale (crucea Malteza) deasupra unei roze cu cinci petale, si in partea din dreapta trei bare (pozitionate heraldic)!
După uciderea tatălui său Bogdan, Ştefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti, şi după înfrângerea lui Petru Aron, la Doljeşti pe 12 IV si la Orbic pe 14 IV 1457, merge la Suceava şi pe locul ce se chema câmpia Dreptăţii, lângă cetatea de scaun, întreabă pe toţi de faţă, dacă le este cu voie să le fie domn! Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveţi, ostaşi şi toată ţara, proclamară pe Ştefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul părinţilor şi strămoşilor acestuia!
În vremea lui Ştefan cel Mare, Moldova se întindea peste toate ţinuturile de la Carpaţii răsăriteni până la Nistru! Ţăranii răzeşi, proprietari de pământ, erau chemaţi la solicitarea domnului la oaste, în schimbul unor privilegii! Alături de ei, un rol important jucau cetele boierilor, care veneau cu oşteni de pe moşiile lor, şi cetele târgurilor, alcătuite din târgoveţi, care se puteau strânge mai repede în caz de nevoie! Oastea mare a lui Ştefan era deci o oaste de ţară, la vremea aceea puţini fiind lefegii (mercenari)!
Ţara era apărată de cetăţi ca Soroca, Tighina şi Cetatea Albă la Nistru, cetăţile Hotinului şi Sucevei la Nord, spre Carpaţi Cetatea Neamţului, iar pe Siret cetatea Romanului! Ţara era stabilă politic şi bogată! Incursiunile pretendenţilor la domnie rare, opoziţia boierilor slabă şi buna securitate a drumurilor îmbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni, să treacă prin Moldova de la Marea Neagră spre Liov (Lemberg) şi invers, aducând din Orient mirodenii, covoare, blănuri, metale şi pietre preţioase iar din Apus postavuri şi arme! Vămile culese de la aceştia aduceau multi bani în visteria domnească!
Astfel se explică cum a avut Ştefan mijloace materiale ca să lupte şi să construiască fără încetare în lunga lui domnie! Căci el trebuia să se bizuie numai pe puterile Moldovei, pe sprijinul vecinilor – polonezi sau unguri – nu se putea bizui, şi unii şi alţii voiau să aibă sub suzeranitatea lor Moldova! Pericolul mare îl reprezenta însă expansiunea Imperiului Otoman, care, după cucerirea Constantinopolului la 1453, de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih îşi continua înaintarea în inima Europei!
După urmărirea lui Petru Aron, care se refugiase în Polonia, cade la înţelegere cu regele Cazimir, restituindu-i-se cetatea Hotinului, ceea ce atrage duşmănia regelui Ungariei, Matei Corvin! Într-o luptă decisivă la Baia (1467), pe valea Moldovei, oastea ungurească este înfrântă, regele fiind rănit de trei săgeţi şi o lovitură de lance! Ştefan năvăli în Ardeal pe urmele armatei ungureşti în retragere şi îşi asigură liniştea la graniţa apuseană a ţării!
Prevăzând că va avea în curând de luptat cu Turcii, Ştefan voia să aibă în Ţara Românească un domn prieten, în locul vasalului turcesc, Radu cel Frumos! În anul 1470 Ştefan începu ostilităţile, prădând Ialomiţa şi arzând oraşul Brăilei (la 27 II, în, marţea brânzei), dar îndată Turcii au răspuns, trimiţând pe Tătari în Moldova! Ştefan se îndreptă atunci împotriva noului duşman şi-l învinse în dumbrava de la Lipnic, pe Nistru! După alte ciocniri cu Radu cel Frumos, acesta fugi la Turci (în XI 1473, Ştefan cucereşte cetatea Dâmboviţei de la Bucureşti), iar Ştefan puse în scaunul Ţării Româneşti pe aliatul său, Laiotă Basarab!
Mohamed al II-lea nu putea lăsa nepedepsit amestecul lui Ştefan în treburile domniei Ţării Româneşti! De aceea în iarna anului 1474 trimise în Moldova pe beylerbeyi Hadâm Suleiman Paşa (Hadin Süleyman Paşa), cu 120.000 de oameni, cu misiunea de a supune pe domn şi a-i nimici oastea! Ştefan îşi organizează tabăra în faţa Vasluiului în locul numit Podul Înalt şi în ziua de 10 ianuarie 1475, înainte de a se lumina de ziuă, dădu atacul pe neaşteptate! Marea oştire a Turcilor se clătină şi se destrămă într-o învălmăşeală cumplită! Locul mlăştinos, ceaţa, necunoaşterea terenului, mări tulburarea Turcilor, care se risipiră! După alungarea Turcilor, Ştefan trimise o scrisoare în limba latină către toţi principii creştini din Europa, vestindu-le marea izbândă şi cerându-le sprijin pentru încercările viitoare!
Dar în afară de felicitări din partea Papei şi a Veneţienilor, ajutor nu veni de nicăieri! Turcii se pregăteau din nou să pornească asupra Moldovei! Mahomed II luă comanda oştirii turceşti, îndreptându-se spre Suceava pe valea Siretului, iar dinspre Nistru se iviră cetele Tătarilor! În codrul de la Valea Albă sau Războieni, Turcii covârşiră puterile Moldovenilor în seara zilei de 26 VII 1476! Mahomed II atacă cetăţile Suceava, Neamţul şi Hotinul, dar nu le putu cuceri! Aflând că Ştefan pregăteşte o nouă oaste, că Ungurii şi Polonezii se apropie de graniţele Moldovei cu ajutor armat, văzând că hrana se împuţinează, că se ivesc boli în rândul oştenilor, Mahomed II se hotărî să se retragă! El părăsi Moldova hărţuit de cetele lui Ştefan, fără ca izbânda lui să fi însemnat supunerea ţării şi a domnului ei!
Văzând că este în pericol să fie răpus de turci, Ştefan se hotărî să ceară ajutor regelui Poloniei! Regele Cazimir îi ceru lui Ştefan să se recunoască vasalul lui şi să-i depună jurământ de credinţă în tabăra militară de la Colomeia (La Colomeia, Stefan cel Mare a acceptat! Domnitorul Moldovei a ingenuncheat in fata regelui polonez)! Ştefan acceptă această umilinţă, în speranţa că va primi ajutorul aşa de necesar împotriva turcilor! Dar polonezii nu s-au ţinut de cuvânt! Lipsit de orice sprijin din partea vecinilor, Ştefan încheie în anul 1503 un tratat cu sultanul Baiazid II, care asigură independenţa Moldovei în schimbul plăţii unui tribut sultanului!
Între timp reuşise să respingă o invazie a noului rege polonez, Ioan Albert, nimicind oastea poloneză în bătălia de la Codrii Cozminului din anul 1497! În vara anului următor Ştefan întreprinde o expediţie de pedeapsă, ajungând până în apropierea Cracoviei, capitala de atunci a Poloniei! În cele din urmă se încheie pace în 1499 la Hârlău pe baza de egalitate!
Ultimii ani de domnie fură ani de pace! Cel care spunea în actele scrise că este din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei a zidit 44 mănăstiri şi biserici, conform tradiţiei, după fiecare luptă o biserică! Bătrân şi bolnav de gută, i s-a amputat piciorul! După o domnie îndelungată de 47 de ani, neobişnuită pentru acele vremuri, marele domnitor închise ochii la 2 VII 1504! „Iară pe Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul, jale era, că plângea toţi ca pe un părinte al său…”(Grigore Ureche)
In cursul domniei sale Moldova a cunoscut o înflorire fără precedent! Luptând de la egal cu vecini mult mai puternici, Ştefan cel Mare a reuşit să impună Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale! Din nefericire, mărimea redusă a populaţiei şi resursele limitate au făcut ca, o dată cu modificarea tehnologiei războiului (introducerea pe scară largă a armelor de foc, scumpe şi greu de manufacturat) Moldova să nu mai poată ţine pasul cu vecinii mult mai bogaţi!

Datare: 1457 - 1504, groş (groat)! Perioada: Ștefan al III-lea (Ștefan cel Mare), al 30-lea Domnitor al Moldovei, domnie: 1457 - 2 VII 1504!
Datare: 1457 – 1504, groş (groat)!
Perioada: Ștefan al III-lea (Ștefan cel Mare), al 30-lea Domnitor al Moldovei, domnie: 1457 – 2 VII 1504!

 

1 gros  Ştefan vodă cel Tînăr

18 mm diametru, ~1 g, placată cu argint
Avers Într-un cerc perlat scut asimetric cu stema Moldovei: cap de bour avînd între coarne stea cu cinci raze, cu raza impară în sus, flancat la stînga heraldică de o lună în scădere şi la dreapta de o roză cu cinci petale, cea impară îndreptată în sus.
Legendă: + IO STEFANA VOEVODA GOSPO

Revers în cerc liniar interior: scut asimetric în care se află o cruce patriarhală formată din două cruci de Malta, la stînga şi la dreapta scutului cîte o roză cu cinci petale

Legendă: + DAR * ZEMLI MOLDAVSCOI

Ştefăniţă (numit de Grigore Ureche în cronica sa Ştefan vodă cel Tînăr, fiindcă nu avea mai mult de 14 ani cînd s-a urcat pe tron) era fiul lui Bogdan al III-lea şi nepotul lui Ştefan cel Mare. A domnit în Moldova între 1517 şi 1527. În anul 1523, după execuţia lui Luca Arbore pentru „viclenie”, a avut un conflict cu o parte a boierimii. În 1526 s-a căsătorit cu Stana, una din fiicele lui Neagoe Basarab. Mormîntul lui Ştefăniţă se află la Mănăstirea Putna. Ion Vodă cel Viteaz, care a domnit în Moldova între 1572 şi 1574, era fiu nelegitim al lui Ştefăniţă. (text romaniancoins.org)

1 gros  Ştefan vodă cel Tînăr
1 gros Ştefan vodă cel Tînăr

 

O catarama din bronz, una din fier , un cui din fier, jumatate de gros cupru, fragment din bronz, 1 moneda turceasca si inca una fragmentata.

DSC_2135 (Large)

DSC_2162 (Large)

 Obiectele au fost predate Directiei de cultura Suceava

Anunțuri